Despre cum m-am indragostit fara scapare…

Am cumparat bilete spre Londra undeva dupa jumatatea lunii ianuarie, cu gandul la o scurta vacanta de februarie, destinatia fiind aleasa la dorinta better half-ului :) Sincer, nu o asteptam cu sufletul la gura asa cum faceam cu alte vacante, convinsa de faptul ca o sa ma intorc racita cobza, extra plouata, si oarecum dezmagita. Dar  Londra m-a fermecat iremediabil cu Big Ben-ul ei, toata magia monarhica, si dincolo de arhitectura si istorie, m-a incantat cu vibe-ul londonez atat de cool, streetstyle-ul, relaxarea si politetea englezilor.

CYMERA_20150222_031511

O sa va povestesc pe scurt detaliile despre mini vacanta mea, astazi despre atractiile pe care le-am vizitat, care merita si pe care mi s-a parut ca am aruncat banii, si detaliile despre transport si cazare (poate ajuta pe cineva), iar in postul urmator, despre shopping & food.

CYMERA_20150222_030653View from the London Eye

Rezervand biletele destul de tarziu, doar cu vreo 3 saptamani inainte de data plecarii, si fiind in perioada Valentinului, majoritatea erau extrem de scumpe, am cautat si miercuri noaptea, am sters cookies, calculat discounturi, cel mai ieftin bilet pe un singur sens era in jur de 800 de lei la Blue Air, si nu voiam in niciun chip sa dau atatia bani pe low cost. Cu 650 de euro ma duceam cu masina fara niciun stres, si mai vedeam si jumatate de Europa. Dupa indelungi cautari, vad o oferta de miercuri noaptea la Ryanair, cu 50 de euro pe segment cu bagaj, deci super deal! Dar stai, Ryanair aia care merg cu limita de combustibil? In mintea mea brusc se derulau imagini din Dezastre in aer, avionul de rupea in doua, si geamantanul meu Samsonite verde zacea inca intact undeva pe un munte in sudul Frantei… Eh, yolo :)) Nu am mai mers niciodata cu ei, dar nu regret ca am facut-o acum. Am mai zburat si cu alte low-costuri, de la Lufthansa la un charter grecesc cu scaune din tabla, si totul a fost ok. Sincer, singura data cand am avut emotii intr-un avion a fost cu un zbor Delta din Orlando la Munchen, deci la case mari de tot. La Ryanair aveti doua bagaje x 10kg incluse, unul il puteti lua in cabina, iar celalalt il pun la cala gratuit. Nu mi-au verificat dimensiunile, nici greutatea, iar la intoarcere am avut inca un bagaj de cala pe care l-au luat cu 20 euro. Scaunele sunt comode, ceva loc la picioare, mai decent decat la alte low-costuri, toata lumea foarte friendly.  Singurul inonvenient pe care l-am gasit eu e ca zborurile ieftine aterizeaza si decoleaza de pe aeroporturi indepartate de oras si mai saracacioase, dar intotdeauna am avut conexiuni bune catre oras. De data asta, am ajuns la Stansted, aeroportul foarte dragut, traveler-friendly.

CYMERA_20150222_022424

La metrou ne-am luat cate un card Oyster, pretul pentru 7 zile fiind de 35GBP. Cu el am avut acces nelimitat la tot transportul in comun, extrem de bine pus la punct. Imi doream mult sa merg macar o data cu that magic black cab, dar o prietena mi-a recomandat sa ma abtin, chiar si cativa kilometrii pot sari de o suta de lire, asa ca m-am limitat la metrou, si la double decker.

CYMERA_20150222_022700

Cazarea am gasit-o prin Booking si ale sale oferte inteligente, la London Kings Hotel, in buricul targului, la 2 statii de autobuz de Oxford Street.

De acasa ne-am cumparat biletele pentru Mme Tussauds, London Eye si acvariul de langa el, rezervarea pentru toate 3 fiind 50 de lire. Dintre toate acestea, doar London Eye si-a meritat oarecum banii, avand in vedere ca am prins senin in ziua urcarii. Muzeul de ceara a fost o dezamagire totala, un fel de kitchosenie pe alocuri morbida, iar acvariul… sa zicem ca m-am lecuit de la dragalit copii vreo 30 de ani de acum incolo :))

CYMERA_20150222_030926[1]Me with this handome anonymous at Madame Tussauds

CYMERA_20150222_030957Lemme take a selfie in London Eye

Am vizitat British Museum, si British Gallery, absolut must. In primul veti parcurge cam 4-5 ore printre cele mai celebre ramasite istorice din toate perioadele si zonele, iar in British Gallery te pierzi pur si simplu printre toate tablourile faimoase intr-un muzeu atat de animat de pictori amatori care capteaza atentia prin modul in care copiaza atat de fidel renumitele picturi. Intrarea la cele doua e gratis pentru toata lumea, a huge like!

CYMERA_20150222_024526The Rosetta stone, some mummies, sculptures and antiques at the British Museum

Un alt must era sa ajung la palatul Kensington unde are loc o expozitie realizata de Estee Lauder cu rochiile marilor suverane si printese. Dar acestei vizite sper sa ii dedic un post special, m-a coplesit foarte mult atmosfera si lucrurile noi aflate acolo, sper sa va povestesc cu drag curand.

CYMERA_20150222_024601Queen Elizabeth’s dresses from the 60’s

Pe 15 februarie am vazut schimbarea garzii la Buckingham si am avut parte si de un show al garzilor Reginei, cam toti cei vreo 5000 de oameni prezenti acolo am fost surprinsi cand au inceput sa cante Thriller si coloana sonora de la Game of Thrones. Am inteles ca show-urile de acest gen au loc numai cand se strang enorm de multi turisti. Voiam si sa mai ajung la muzeul Harry Potter, unde inca mai e decorul si platourile, dar pur si simplu nu m-a lasat inima. Simteam ca toata magia s-ar sfarsi cand as vedea unde si cum s-a filmat totul:))

CYMERA_20150222_025142

Cu siguranta o sa revin curand la Londra, who knows, poate intr-o zi chiar o sa fie acasa pentru mine, nicaieri nu am mai avut acest sentiment. Nu a fost prima vizita, am mai tranzitat-o scurt acum cativa ani, dar acum am simtit ca ne potrivim perfect, ea are atatea sa-mi arate, sa ma inspire, iar eu am o dorinta uriasa in a ma modela intr-un om misto.

CYMERA_20150222_025917My kind of world

Sper ca nu v-am plictisit prea rau, ca de obicei m-am intins la vorba. Calatoriti, oameni buni, e singurul lucru pe care il cumparam, si care chiar ne face mai bogati. Stiu ca e greu, imi e greu, dar viata oricum e o aventura, riscul asta chiar merita sa ni-l asumam:))

Soon urmatoarele mele povestioare de la Londra, si nu numai. Stay chic & always travel in style!

Dior Addict Lip Maximizer – my it gloss

Nu am fost inzestrata de natura cu buze pline, voluminoase, si intotdeauna am fost atrasa de glossurile sau diversele serumuri care contineau “pumping” in nume, si promiteau volum. N-am fost nici atrasa de mirajul umplerii buzelor cu acid hialuronic, si nici nu sunt la curent cu diversele proceduri de marire a buzelor, simt ca daca as purcede la asemenea proceduri, nu m-as mai simti eu in oglinda, si ar trebui sa inventez pe altcineva. Stiu ca suna ciudat, poate e doar o preconceptie care va trece o data cu inaintarea in varsta, dar sper totusi ca anii sa fie blanzi cu mine si sa nu ma faca sa alerg spre tot felul de proceduri chirurgicale. Pana la urma totul depinde de ieri, dar mai ales de azi, de modul in care avem grija de corpul nostru, de tenul nostru, dar mai ales de psihic.
Dupa cum spuneam, am tot incercat diverse glossuri care promiteau volum. De la Stilla pana la Givenchy, Fusion, Sephora, preferatul meu fiind pana nu demult Sexy Mother Pucker de la Soap and Glory, adauga volum vizibil, hidrata binisor, dar din pacate pisca destul de rau, si nici nu se mai gaseste la noi in tara.
Am mai incercat diverse glossuri Dior Addict, sunt printre preferatele mele, incat hidrateaza buzele, se pot aplica fara balsam in prealabil, nu sunt lipicioase, (urasc glossurile lipicioase, inainte preferam doar rujuri pentru ca aveam oroare de firele de par lipite de buze), si ofera acea stralucire luxurianta, care le face sa-si merite banii.
Dior Addict Lip Maximizer e de departe glossul meu preferat, il am tot timpul in geanta, si vara si iarna. Ofera luciu, luminozitate, si un plus considerabil de volum, totul intr-o nuanta piersicie care flateaza orice nuanta de ten. In acelasi timp, e si tratament, in doua saptamani de aplicare zilnica volumul buzelor e amplificat datorita colagenului activ aflat in componenta. Chiar am observat asta, si am fost intrebata daca mi-am facut vreo modificare la buze. Eu il port singur pe buze atunci cand am ochii putin mai conturati, sau cand vreau sa am buzele accentuate, il port peste orice creion. Combinatia mea  preferata e sa-l port peste Posie tint de la Benefit, am primit multe complimente astfel.
Eu sunt fericita ca mi-am gasit glossul preferat, and this way my daddy’s money were spent wisely :))
Va las mai jos cu poze in care am glossul aplicat, imi pare rau ca nu am facut si poze before…

image

image

image

image

Si o poza cu el aplicat peste Posie Tint:

image

Thanks for your visit, stay stylish!

Domnilor, de ce va e teama de putina culoare?!

Imi sunt suficiente cateva zeci de minute petrecute la orele pranzului prin cafenelele bucurestene sa-mi fac o idee despre cat de monotona si saracacioasa e paleta de culori pe care o abordeaza barbatii in ceea ce priveste stilul vestimentar. Am un coleg, un genial tanar antreprenor, are masina rosie, biroul lui e in tonuri pastel, dar el nu iese din vesnicele costume negre, gri, bleumarine, maxim unul kaki la vreun eveniment mai special. Evident, l-am intrebat de ce nu experimenteaza si altceva, iar raspunsul a fost unul care m-a facut sa-mi revizuiesc atitudinea fata de el:”mai multa culoare inseamna gay!”

Really?! Adica un barbat care nu arunca pe el la intamplare ce a invatat de la mami, sau maxim ce vede pe manechinele din magazine, si acorda un oarece timp alegerii produselor pe gustul lui in ton cu personalitatea, e gay? Nu e noua atitudinea asta, dar fratilor, hai sa ne mai dam jos ochelarii aia de cal. Confundam ideea de a te imbraca bine dupa o impresie anacronica, in care barbatul trebuie sa aiba costume in culori terne, ca se potrivesc cu orice eveniment, cravate in aceleasi non-culori. Nu spun sa sa va imbracati in costume de clowni, sau sa asortati camasa orange la cravata mov, dar daca ne educam putin gusturile, daca iesim din zona de confort incercand diverse accesorii, daca alegem doar ce ni se potriveste, nu ce vedem in vitrine sau pe colegi ar putea sa mearga… O soseta colorata, o batista intr-o culoare complementara, un pantof indraznet,  un ac de cravata eye catching, mai deosebit… aveti nenumarate variante.

Veti spune ca acum e iarna, si e mai greu… ei bine, nu! O haina/ jacheta intr-o culoare puternica, un plover statament, cu imprimeu, o pereche de manusi din piele intr-o culoare bold, un fular supradimendionat, bocanci in culori mai putin comune, cum ar fi burgundy, bleumarin, un trench cu nasturi personalizati… aveti atatea variante. Si va asigur ca nu veti parea gay, (nu ca asta ar fi ceva rau), ci veti parea un barbat cu adevarat bine imbracat, care are grija ca imaginea sa, veti avea un stil personal care va va recomanda la prima vedere, inainte de a va prezenta. Lasati trendurile la o parte, daca esti mic de statura, nu purta mai mult de un imprimeu, daca esti mai solid, joaca-te cu o singura culoare in diferite texturi, daca esti prea inalt, ai grija ca sacourile sau jachetele sa iti depaseasca soldul. Si nu uita, nu tot ce gasesti in magazin ti se potriveste manusa, cauta un croitor bun, care sa iti retuseze hainele pe masura ta, altfel vei arata neglient, sau ca ai imprumutat hainele. Credeti-ma, femeile se dau in vant dupa barbatii bine imbracati, si adora sa concureze cu jumatate in ale modei. Si nu trebuie sa cheltui o avere pentru a fi bine imbracat, acum e perioada de reduceri, gasesti lucruri de calitate chiar si la -70% din pret. Cauta in outleturi cand mergi in vacante, dar in primul rand, sa fii deschis catre orice, uitand de branduri, poti gasi adevarate piese timeless in orice magazin, fie el unul vintage, sau al unui producator local. Ai grija ca tesaturile sa fie solide, bine finisate, iar materialele cat mai naturale.

E greu de facut schimbari, stiu asta pe piele mea, cel mai greu e de schimbat mentalitati, dar societatea noastra e din ce in ce mai deschisa, si sper ca in curand sa inteleaga ca un barbat imbracat dupa cerinte nu e un barbat bine imbracat.

Mai jos va las cu niste poze cu Nick Wooster, care a fost declarat de revista GQ “the alpha male of street-style”, si cred ca e lesne de inteles de ce…

Nick-Wooster

streetsnaps-nick-wooster-2

nick-wooster-26

nick-wooster-il-corso-camo-scarf-wall-lean-streetstyle

esq-2-nick-wooster-interview-121812-szaffW-xlg

Experienta mea neplacuta cu magazinul Koton

Sunt deja obisnuita ca dupa Craciun sa dau mai departe cadourile care nu-mi plac, sau sa le schimb in magazinele din care au fost cumparate, si nu cred ca sunt singura in asta. Anul asta am fost placut surprinsa cand mama prietenului meu, dupa 4 ani in care singurele cadouri din partea ei au diverse sume de bani din care sa-mi cumpar eu ce vreau ca ea “nu-mi cunoaste gusturile”, a reusit performanta de a-mi cumpara ceva efectiv, si nu orice, ci cateva pungi pline cu haine din Koton.

Ok, toate bune si frumoase, pana cand le-am desfacut si am vazut ca majoritatea nu mi se potrivesc ca masura, plus ca nu erau deloc pe gustul meu. Cred ca efectiv s-a dus in magazin si a luat de pe umerase ce ii pica in mana :)) Dupa Craciun, m-am dus in magazinul Koton din Afi Palace Ploiesti sa ma uit cu ce as putea sa schimb acele obiecte. M-am tot invartit pe acolo, am cautat, probat, nimic nu prea imi suradea, dar intr-un final ramasesem hotarata pentru 3 produse, iar restul sumei speram sa mi-o ramburseze. Tot optimismul meu s-a evaporat la casa unde am aflat ca nu pot schimba obiectele decat in magazinul Koton din Maritimo Constanta, de unde au fost achizitionate. Pe bune?! Adica esti ditamai lantul de magazine, prezent in majoritatea centrelor comerciale, si trebuie sa merg 200 de km ca sa schimb ceva? In toate magazinele serioase poti face retururi indiferent din ce magazin din tara le-ai cumparat, ba chiar in cadrul lantului Inditex poti returna cumparaturile din UE sau cele facute online, iar banii ti se ramburseaza.

Managera magazinului, vizibil sictirita, m-a pus sa scriu o reclamatie pe o coala, pe care chipurile o s-o trimita in Turcia!!! pentru a fi analizata, si abia apoi se va hotari daca exista posibilitatea de a-mi returna banii… Penibilitate maxima, chiar si un copil ar fi venit cu o vrajeala mai plauzibila :)) Am acceptat sa scriu reclamatia respectiva, iar managera incepe sa-mi dicteze ce sa scriu. Dar stai! Scriu in romana o reclamatie care va fi trimisa in Turcia?! Pai stai, cucoana, uite, stiu turca, scriu in turceste atunci, doar cum o s-o analizeze aia in romana?! Ah, nu, scrieti asa, ca eu o trimit intai la Bucuresti, si apoi in Turcia :)) Am scris ce-a vrut duduia, ba chiar incerca sa-mi dicteze codurile produselor gresit, nu mi-a dat niciun numar de inregistrare, termen de solutionare, nada! Sau hiçbir şey pe turceste :))

Si mai indarjita in a recupera banii, am facut o reclamatie la ANPC. Foarte promti, chiar la 24 de ore de la sesizare, am primit raspunsul conform caruia ma pot duce la magazinul din Afi Palace Ploiesti sa schimb produsele cu orice vreau. Desi cererea mea clara era sa returnez produsele in favoarea banilor. Dezamagita, singura solutie la care m-am putut gandi a fost sa caut Koton pe Facebook si sa le scriu direct acolo. Am gasit pagina, cea oficiala din Turcia, pentru tara noastra nici vorba. Ultima postare era una random anul trecut, deci sperantele mele erau nule. Le scriu totusi patania in detaliu, oricum mare lucru nu-mi ramasese. Suma nu era de neglijat, undeva peste 1300 de lei… Sincer, niciodata nu as lasa o astfel de suma intr-un magazin din categoria Koton… Mai bine ii cheltui in Zara, calitate relativ mai buna, dar croieli misto, materiale bune (poti gasi poplin, casmir, matase, paltoane fine din lana), ca sa nu mai spus ca un ochi avizat poate incropi o garderoba timeless on a budget din Zara.

Insa, povestea mea are happy end, unul care m-a impresionat :)) La doua zile dupa ce le-am scris celor de la Koton pe Facebook, intr-o turca destul de precara, presarata cu multe interjectii, am primit raspuns din partea lor – ca imi confirma realitatea intamplarilor, si ca sunt asteptata in magazinul Koton din Afi Ploiesti pentru a returna produsele. In sfarsit, aveam parte de o victorie dulce. Dar ma intreb, daca patea asta cineva care nu are un magazin in localitate, sau care nu stie turca, sau care nu e la curent cu drepturile sale in calitate de consumator? Era presat sa isi cumpere lucruri inutile, pentru ca nah, banii erau dati si nu se mai intorceau.

Va sfatuiesc ca atunci cand va faceti cumparaturile in diverse magazine unde nu e clar sistemul de retur, sa nu cumparati cadouri, sau produse de care nu sunteti hotarati. Cumparati responsabil, si nu va lasati presati si intimidati pe banii vostri!

Fresh start

Dupa mult timp in care am reflectat, m-am lasat inspirata, sau am invatat din greselile multor bloggeri, deschid coltul acesta, in care voi vorbi deschis intotdeauna despre calatoria in cautarea stilului, despre ce ma inspira sa imi depasesc limitele, sa fiu mai buna si sa fac doar ce iubesc, si nu in ultimul rand, despre beauty & fashion, dar moda aia care iti impune sa-i cunosti toate regulile, si sa le calci in picioare in interpretarea proprie.

Vreau o schimbare!

De la bloggeri din orasul meu, si pana la unii dintre cei mai urmariti bloggeri din tara, am observat ca s-a extins o plictisitoare si trista obsesie care nu ii ajuta sa transmita si sa vizeze mai mult decat self PR, self benefits. Am inteles ca bloggingul iti schimba viata, dar si tu ai in job description schimbarea vietii cititorilor tai. Pentru ca blogurile sunt gratuite, deschise atator nivele sociale, in esenta ele fac parte dintr-o constiinta sociala, un act de generozitate, pana la urma.

Sper sa fiti alaturi de mine, sa ma criticati, sa calatorim si impartasim micile si superficialele placeri impreuna!

British Cuisine

Tags

,

14270_fishpie

British cuisine has always suffered from bad press. The simple homespun fare and plain preparation of most traditional British foods pales when compared to French haute cuisine, and it’s not uncommon for food critics to sound almost apologetic when writing about traditional British dishes as if there were something shameful in enjoying a good, thick joint of beef with an accompaniment of Yorkshire pudding. If they speak in glowing terms of anything at all, it is a nod to the clever naming of British foods, where dishes like bubble and squeak and spotted dick appear on restaurant menus.

And yet, for all the snickering and apologetic references, British cuisine at its best is hearty, delicious, simple fare on which to fuel the nation that influenced the entire world. There is no other nation in the world that does a roast of beef to such perfection, nor any better accompaniment to the succulent meat than a puffed, piping hot Yorkshire pudding prepared in its drippings, and few cuisines have a dessert that can compare with the pure heaven that is a well made trifle or treacle tart.

British cuisine is a blending of the practical with the nutritious. If it is, as some say, unimaginative, that may be because the food itself needs little imagination to fancy it up and make it palatable. It is certainly not because the British mind lacks imagination when it comes to food – the common names for everyday meals sometimes require a translator just so you’ll know what’s on your plate. A walk through a restaurant take-away menu offers such dishes as ‘mushy peas’, steak and kidney pie, fish and chips and bangers and mash.

There are well-known British dishes for eating at each meal. Some of the most popular include:

Breakfast:
A full English country breakfast includes meat, eggs, pancakes or toast and side dishes like hash and bangers and mash. It’s hearty fare, the sort that is set on the table for dinner in most other cultures. It often includes leftovers from last night’s dinner, diced and fried together with seasonings and butter, sometimes called country hash.

Tea:
The tradition of mid-afternoon tea is one that’s been observed by the British for centuries. Among the most common dishes served at mid-afternoon tea are finger-foods like crumpets with jam and clotted cream, dainty watercress sandwiches and scones with raisins or dried fruits.

Sunday Dinner:
The Sunday dinner has a long tradition as being a family occasion – the one meal of the week at which all family members gathered. A roast joint of meat – beef, lamb, pork or chicken – is nearly a requirement, and it is served with a potato and vegetable, and very often accompanied by Yorkshire pudding.

Puddings and custards feature prominently in British cuisine. Baked, boiled or steamed, puddings are usually made with suet and breading, and studded with dried fruits and nuts. One of the most popular and delightful British desserts is the trifle, and there are nearly as many variations as there are cooks. The base is a sponge cake, often left over from another meal. Soaked in Madeira or port, it is layered in a dish with custard, jam, fruits and Jell-O and topped with whipped cream. The end result is a delicious mélange that is features all that is good about British cookery – plain, practical cooking that is meant to fill the belly and satisfy the taste buds.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 5,496 other followers